hoinaresc pe unde am fost candva cu tine , insa cine sa ma vada , sa ma stie , doar o frunza se tot tine dupa mine , niciodata nimeni , alta nu o sa mai fie . Am ramas un solitar , ce te asteapta iar si iar , te mai caut din priviri tot prin locuri cu amintirii , chiar de te-ai instrainat eu nu te-am uitat . Imi cade o lacrima de suparare si nu stiu ce e cu mine , dar un singur lucru insa stiu mi-e tar dor de tine . Ce mult te-am iubit , de nu ai ghicit sa nu-ntrebi vreo data , doar iubirea mea v-a lumina placerea de a nu te uita . Acum cand realitatea doare , inchid ochii si din nou voi vedea , acea lume plina de dorinta , unde ne vom iubi mereu . In amintirea unei frumoase iubirii pe care nu o voi uita niciodata . 
Hat, in situatii de genul, e greu sa dai sfaturi, in schimb iti doresc numai bine! Imi amintesc cand s-a nascut micutul, ma uitam mult la pozele postate si va admiram. Stii,voi va puteti reface viata, cel ce v-a trage scurta v-a fi micutul, insa din pacate 1-2-3....copii nu leaga doua persoane pe viata.
Asezati-va si vorbiti, cautati o modalitate sa va intelegeti, sau sa intelegeti care au fost motivele care au dus la despartire.
Imi pare nespus de rau, m-a atins ca un dus rece vestea ta! :(
multumesc frumos pentru cuvintele frumoase
frumoase cuvinte !
*HI* *THUMBS UP* *DRINK* *ROSE*
mutumesc frumos