Vă povesteam cu ceva timp în urmă că muza mea s-a supărat pe mine şi m-a părăsit, lăsâdu-mă, aşa cum s-ar spune, în mijlocul drumului şi fără dram de inspiraţie. Înainte de a mă părăsi, mai venea din când în când lângă urechea mea aia surdă fiindcă, cu cealaltă nu aud prea bine şi îmi mai şoptea, ori vre-o două-trei versuri, ori vre-o glumă mai nouă, sau măcar vre-o bârfă, pe care eu, conştiincios cum mă ştiţi, nu pierdeam prilejul de a veni repede, repede să vi le aduc la cunoştinţă. De când m-a părăsit însă, nu am mai venit să vă aduc nimic, chiar dacă pentru asta
riscam să-mi pierd prietenii, aşa, virtuali cum sunt ei. Mai mult decât atât, riscul cel mai mare era acela de a-mi pierde şi puţina faimă de pe Zang, pe care am adunat-o cu atâta trudă, bob cu bob în decursul celor patru ani de când hălăduiesc pe aici. Ar fi fost un dezastru, nu-i aşa ?... Fără prieteni, mă mai descurcam eu cumva, dar fără faimă ... ? Brrr !!! ... Nici nu vreau să mă gândesc la ce s-ar fi putut întâmpla. Noroc de veleităţile mele înnăscute de detectiv. Altfel nici acum nu aş fi aflat care a fost motivul pentru care muza mea s-a supărat pe mine şi m-a părăsit. Am aflat, totuşi. Cam târziu, ce e drept, dar am aflat. Am fost acuzat de infidelitate. Muza mea, Caliope, m-a acuzat, pe nedrept, fireşte, că am cochetat cu rivala sa Polihimenia, muza lirică, ea, Caliope, fiind cunoscută drept muza poeziei epice. De cochetat, recunosc, am cochetat dar, jur că nu am avut intenţii rele. Ba, dimpotrivă, tot în cinstea ei am dorit să mă manifest. I-am şi dedicat Caliopei o melodie (habar nu am dacă e lirică sau nu) pe care am intitulat-o într-un mod cât se poate de sugestiv, "Sonata mea ... sonată, rău". Abia ieri am reuşit să o întâlnesc şi spăsit, i-am cerut iertare. Ca s-o îmbunez, i-am prezentat creaţia mea, ca pe un omagiu adus ajutorului pe care mi l-a dat în trecut. Când a ascultat-o a zâmbit sarcastic. Însă atunci când i-a aflat titlul, a făcut o criză de nervi. A luat toate instrumentele şi mi le-a arucat în cap. S-a întors şi a plecat furioasă. Nu a uitat însă să se oprească în prag şi să-mi strige: "O să mă aştepţi mult şi bine până o să revin" !... Şi, dusă a fost ... Şi când mă gândesc cât m-am străduit să compun ... sonata, care mi se părea atât de ... reuşită. Nu-i aşa. Ce părere aveţi ?... SFAT: Înainte de a începe muzica, băgaţi-vă degetele în urechi. Muza mea aşa a făcut când a ascultat-o ...
*DRINK*
Si sonatele,cate;o data sunt incompatibile :-)
Lasa ca se imbuneaza ea...(MUZA)... *HI* *OK* *THUMBS UP* *ROSE* *YES* *BYE*
Sonata,nesonata...mie mi-a placut sonata asta si te sfatuiesc s-o tii tot asa *JOKINGLY*
*THUMBS UP*
Eu i-am dedicat o poveste şi nu ştiu dacă a citit şi dacă i-a plăcut ! Parcă se ascunde de mine !
Bun blog !
Macar tu ai gasit motivul ! Eu stau si ma framint cu ce i=am gresit !
Precis nu i-ai greşit cu nimic. Da, aşa sunt toate muzele, capricioase !... *SCRATCH*