Era in ajun de Sf Nicolae,zapada imi ajungea pana la brau afara viscolea si era ger de crapau pana si pietrele.Faceam naveta la scoala de Arte Plastice in oras,pe jos ca nu erau mijloace de transport in comun ca acum..Fiind mica de statura aveam de luptat din greu cu omatul..un picior il bagam si pe celalalt il scoteam. Incotosmanita si infofolita cu o broboada ce-mi acoperea fata inaintam cu greu ,repere imi erau luminile de la doi stalpi pe o distanta de doi km in plin camp inzapezit. Aveam de parcurs cam opt km pana la scoala iar gerul si viscolul imi inghetau si biciuiau fata torturandu-ma fara mila. Plecam dimineata pe intuneric de acasa,pe cand colegii mei care locuiau in oras se intorceau pe partea cealalta. Faceam pe drum cam doua ore si jumatate iar la scoala ma astepta profesoara mea de desen si pictura D-na Elvira Enea pe atunci sotia pictorului Nicu Enea.